Care sunt cele două principii care au ghidat procesul?
Într-o zonă rurală, între apele lacului Garda și orașul Verona, un proiect arhitectonic a reînviat un cătun abandonat, transformându-l într-un resort modern. Inițiativa ilustrează o abordare de recuperare a unor situri frecvente în Italia, priorizând regenerarea sustenabilă în detrimentul construirii de noi clădiri din nimic.
Dincolo de simpla valorificare a volumelor care cădeau în uitare, intervenția a avut un obiectiv mai profund: răspunde la necesitățile unei societăți tot mai impersonale, recuperând scara umană prin salvarea structurii vechi, cu accent pe atmosferă și patrimoniu material.
Prin mijloace discrete și intervenții minime, echipa de proiectare a creat o secvență de spații unde vechiul se îmbină cu noul, generând o expresivitate unică.
Două principii fundamentale au condus procesul. Primul a fost conservarea integrală a construcțiilor existente, păstrând urmele timpului și valoarea evocatoare.
Cum se integrează mobilierul modern în contextul istoric?
Al doilea a fost inserția precisă, aproape chirurgicală, a elementelor necesare pentru funcțiunea nouă. Pentru a rezolva circulația în interior, au fost montate scări suspendate care afectează minim structura existentă. La nivel de materiale, betonul texturat și piatra locală au fost alese pentru o mică extensie care se integrează organic în ansamblu.
În zonele de cazare, mobilierul contemporan, cu o simplitate austeră, se integrează natural în contextul istoric, subliniind imperfecțiunea materială pentru a oglindi mediul înconjurător.
În camerele de odihnă, lemnul texturat acoperă blaturile și tăbliile patului, armonizând cu plafonierele recondiționate cu grinzi vizibile, în timp ce băile capătă un caracter expresiv prin suprafețe de piatră rugoasă.
Atât în interior, cât și în exterior, elementele metalice păstrează o aspect intenționat neuniform, evocând vârsta locului și schimberile naturale aduse de trecerea anilor.
